- oficialitáte
- s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. oficialitäţii; pl. oficialitäţi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
oficialitáte
Look at other dictionaries:
oficialitate — OFICIALITÁTE, (1) oficialităţi, s.f. 1. Persoană oficială; (la pl.) autorităţile dintr o ţară, dintr un oraş; reprezentanţii oficiali ai autorităţii. 2. (jur.; în sintagma) Principiul oficialităţii = principiu de bază al dreptului procesual penal … Dicționar Român
oficialmente — OFICIALMÉNTE adv. (înv.) În mod oficial. [pr.: ci al ] – După fr. officiellement. Trimis de oprocopiuc, 01.05.2004. Sursa: DEX 98 oficialménte adv. (sil. ci al ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic OFICIALMÉNTE … Dicționar Român
oficios — OFICIÓS, OÁSĂ, oficioşi, oase, adj., s.n. (Publicaţie) care reprezintă, reflectă, susţine punctul de vedere al unui guvern, al unui partid, al unei grupări etc. fără a avea un caracter oficial. [pr.: ci os] – Din lat. officiosus, fr. officieux.… … Dicționar Român
oficiu — OFÍCIU, oficii, s.n. 1. Denumire dată unor servicii ale unor întreprinderi sau instituţii; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. 2. Îndatorire (specială), funcţie, slujbă. ♢ loc. adj. şi adv. Din oficiu = (care este) în… … Dicționar Român
ofiţialitate — OFIŢIALITÁTE s.f. v. oficialitate. Trimis de gall, 28.05.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
